Este bine cunoscut faptul că amploarea și creșterea în intensitate a migrației în Republica Moldova scoate tot mai evident consecințele negative ale fenomenului provocate atât la nivel micro-social, cât și macro-social, influențând negativ capitalul uman.


Migrația de muncă a părinţilor prezintă riscuri de lungă durată pentru viitoarea generaţie cu consecințe majore asupra relațiilor sociale și familiale, a particularităților de integrare socială, culturală, educațională ș.a. a copiilor rămași fără supraveghere. Până nu demult, fenomenul “copiilor singuri acasă” ca urmare a migraţiei de muncă a părinţilor a fost neglijat de politicile migraţionale. Statisticile europene estimează că în Republica Moldova fenomenul copiilor separaţi de părinţii plecaţi la muncă în străinătate a atins un nivel foarte înalt (peste 150 mii copii) spre deosebire de restul țărilor din Europa, cu excepția României (350 mii copii).
Conform datelor naționale oficiale, în intervalul anilor 2006-2012, în fiecare a cincea familie cu copii, cel puţin un membru se afla la muncă în afara ţării, peste două treimi din aceste gospodării provenind din sate. Dacă ne raportăm doar la mediul de reședință, atunci în sate în fiecare a patra gospodărie cu copii lipseşte un adult, pe când în mediul urban – în fiecare a şasea. Din totalul gospodăriilor cu copii şi migranţi, practic 2/3 constituie familiile extinse şi 1/3 cuplurile familiale. În funcție de numărul de copii, mai mult de jumătate din familiile afectate de migrație au în întreținere un copil, 1/3 au doi copii şi practic fiecare a zecea – trei şi mai mulţi copii.
Circa 1/3 din copiii cu părinți migranți aveau ambii părinți plecați în perioada evaluată. În anul 2012, potrivit datelor MMPSF, din totalul copiilor cu părinți migranți, fiecare al doilea avea tatăl plecat și circa fiecare al treilea copil avea mama plecată.
Evaluarea teritorială a fenomenului copiilor cu părinţi migranţi scoate în evidență faptul că situaţia este dramatică la nivelul unităţilor administrativ teritoriale, cu excepţia municipiului Chişinău care se diferenţiază prin cele mai mici valori înregistrate – 2,1% din copii rămânând cel puţin fără supravegherea unui părinte. Atestăm că în 17 raioane ale republicii ponderea copiilor sub 18 ani care au cel puțin un părinte migrant de muncă în numărul total de copii din localitate, depășește media pe țară (15,6%), cele mai afectate fiind raioanele Sângerei (cu circa 28%) și Căușeni (26,5%), urmând Fălești, Florești, Ștefan Vodă și Ungheni. Observăm, cele mai înalte valori ale ponderii copiilor care au ambii părinți migranți de muncă sunt concentrate în raioanele de nord ale țării. Astfel, în Soroca, Râșcani, Drochia, Briceni și Edineț în totalul copiilor cu părinți migranți ponderea celor rămași fără supravegherea ambilor părinţi oscilează între 31,2% și 27,3%. O altă caracteristică se atestă în unele raioane din sud (Basarabeasca, Cimișlia) și centru (Călărași și Hâncești), unde la mai mult de jumătate dintre copiii cu părinți migranți este absentă mama (între 61,2% și 52%), media pe țară fiind de circa 36%.
Impactul absenței unuia sau ambilor părinți, ca urmare a migrației de muncă, asupra nucleului afectiv, valoric şi moral al copiilor rămaşi acasă se resimte astăzi prin amplificarea diverselor manifestări comportamentale deviante şi riscuri:
• creșterea ponderii copiilor cu vârsta între 10-19 ani ce consumă alcool (în anul 2012, 6% dintre copii consumă alcool de două ori pe săptămână, pe când în anul 2003 se înregistrau 3%);
• nașterea copilului la vârsta de adolescență;
• absenteismul școlar explicat de către 1/3 din adolescenți prin lipsa controlului parental ca urmare a migrației de muncă;
• creșterea numărului de copii implicați în săvârșirea delictelor (în medie cu câte 200 minori în ultimii trei ani), dintre care, potrivit statisticii infracționale, un sfert sunt din categoria celor rămaşi fără îngrijirea unuia sau a ambilor părinţi, cu tendinţă de creştere în ultimii ani;
• majorarea numărului de copii luaţi la evidenţă de organele tutelare, din anul 1996 până în prezent, cu unele oscilaţii, numărul acestor minori a crescut cu peste 54%, înregistrând în 2012 3483 copii. Motivele de bază în cazul copiilor rămaşi fără ocrotire părintească sunt plecarea peste hotare a unicului sau ambilor părinţi (47% din copii). Potrivit statisticii oficiale, în structura copiilor luaţi la evidenţa organelor tutelare anual predomină minorii cu vârsta între 11-15 ani (30,3%), copiii din mediul rural (72,0%) şi băieţii (52%).
Mariana Buciuceanu-Vrabie.
Profilul sociodemografic al Republicii Moldova la 20 de ani după adoptarea
Programului de Acțiune de la Cairo. Chișinău, 2014, p.72-77

Яндекс.Метрика